23 martie, 2009

Zarand -Debela Gora

Fiindca coform dictonului"calatorului ii sade bine cu drumul"iar mancarimea din talpi nu poate fi calmata numai aplicand in fapt teoria ,si cum cautam inca un motiv mai plauzibil pentru o iesire la munte in Zarand ,acesta a fost gasit in urmatorul:Munca in Folosul Turismului (adica revopsirea unui traseu).De aceasta treaba sa ocupat cap-coada Romica ca reprezentant al clubului Steaua Nordului Arad.Asa ca dat sfoara-n tara ,adunat trupeti cam 12 la numar,plecat sambata dimineata (in afara de subsemnatul ,Mary si Ioana, care am venit cu trenul de amiaza)si plecat in Zarand la Debela Gora.La o luna dupa tura de iarna cea de pe Valea Cladovei, cand am dat cu "tarnacopu"ca apucatii la sapat poteca in zapada de juma' de metru,acum Zaranzii ne intampina cu un frumos covor de ghiocei,primule,viorele,branduse si iarba abia incoltita , timid rasarita de sub patura de frunze uscate si o vreme senina in care adierea primaverii ne imbia simturile.Da e clar ca vine primavara,intotdeauna vine ,se lasa ea asteptata precum o vedeta ce este dar,decorul care imbraca padurea si poienile zarandene nu lasa loc de tagada ,ultimele zvacniri ale iernii sunt cele cateva petece de zapada si vantul rece ce ne biciuie arareori asa cat sa nu uitam de ea,mangaierea calda si afectuoasa a soarelui fiind mai puternice.Dupa urcusul pe scurtatura din padure, frumoasa deschidere a poienii din fata cabanei ne asteapta cu un foc deasupra caruia trona un ceaun imbietor si aburind in care bucatarul Ghita (multumim inca odata si sarumana pt. masa)invartea de zor,Romica era plecat in traseu, la munca impreuna cu Alin,ei facand o treaba de toata stima ,revopsind marcajele traseului cruce albastra(cel ce urca direct prin padure pt.cei care aleg sa nu urce la cabana pe vechiul drum).Tocana in jurul careia salivam toti e gata in momentul cand apar si baietii din traseu,asa ca dam startul la ingurgitat gustoasa mancare iar siesta ne-o facem in acorduri de chitara,responsabil de acest lucru facandu-se acelasi...Romica! ,neobosit de parca in acea zi nu facuse un traseu vre-o 6-7ore.Startul la somn il dau eu ,iar Mary de abia asteapta sa intre in sacul de dormit.Dulcele somn imi este intrerupt de ghionturile si mana lui Mary care ma strangea de nas pt. a nu mai sforai(ha ha ha!).Dimineata sar primul din sacul de dormit ,imi apuc aparatul foto si trec iute la treaba ,rasaritul soarelui de dupa dealul din zare, crea un cadru cu o compozitie foarte faina,ce nu trebuie ratata.Dupa ce -mi beau cafeaua "dimineata pe racoare ...cu fata la soare"realizez ca mancarimea din talpi nu-mi da pace ,in continuare imi creaza acea stare de duca iar pt asta propun sa purcedem la o tura .Zis si facut,Romica un cunoscator a zonei de mic copil, vine cu idea unui traseu -circuit al salashelor.La aceasta idee ne inhamam doar eu cu Mary si bineinteles Romica si prietena lui Ioana,restul trupei fiind hotarati sa coboare catre casa mai devreme.Traseul ales sa dovedit a fi o idee foarte buna,urmand punctul rosu in cea mai mare parte pana la o rascruce unde l-am abandonat pt un drum ,a carui directie in linie dreapta ducea direct in cabana, iar lungimea lui am strabatut-o in cca 4 ore.Casele si gospodariile taranesti rasfirate pe dealuri si la distante mari una de alta sunt tipice acestor zone de munte,unele locuite permanent,altele defel sau doar in anumite perioade ale anului,asezate foarte pitoresc si de un rustic atemporal ,cele mai multe nu au garduri iar daca exista e doar pt. decor, sunt unite printr-o retea de drumuri si poteci care trec chiar prin mijlocul acestor gospodarii.La unele dintre ele , am intalnit familii sot si sotie batrani,care probabil de luni bune de zile nu mai vazusera alti oameni,aratandu-se foarte incantati in simplitatea lor ,de neasteptatii musafiri, foarte dornici de vorba ne-au imbiat innauntru conducandu-ne apoi cu vorba si sfaturile lor pt. continuarea drumului nostru.Nu poti sa nu te gandesti la acest mod de viata ,care pentru un orasean poate fi o lupta dura pt. supravituire,cea mai apropiata localitate fiind la ore bune de mers ,fara apa si curent electric si toate celelalte asa zise beneficii ale nivelului de trai ridicat.Toata stima pentru acesti locuitori ai acestor zone ,ultimii supravietuitori a unor ancestrale asezaminte si moduri libere de viata si trai.Ne reintoarcem la cabana un pic sfarsiti,dar ne refacem rapid fortele cu un pranz ,coborarea o stabilim pe traseul proaspat revopsit care e mai lung decat drumul normal cu cativa kilometri,iar intrarea in halta Nadas o facem norocos,adica exact la 10 minute inainte de aparitia trenului.Si fiindca zilele sunt inca mohorate si triste iar pentru ca domnul Adriano Neri din Italia ( un mare admirator al tarisoarei noastre si in special al unor astfel de locuri aproape virgine ma sfatuia sa folosesc si muzica de-a noastra) ,cred eu ca ar merge o balada si nu una oricare ci" Balada" lui Ciprian Porumbescu .Ce sa zic ,privind imaginile( mie unul ), spre aceasta melodie mi sa indreptat inspiratia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ai o parere? spune-o -ncet,no spune tare!

Cheile Țășnei