27 martie, 2009

In sfarsit e primavara!

Primavara isi intra in drepturi,de astazi.Meteorologii ne promit zile tot mai frumoase si calde.In weekend temperaturile vor depasi 18 grade celsius in Banat si Campia Romana.Asa stand treaba, am dat iute o fuga in padure pt. a lua pulsul naturii si a ma lamuri cum sta treaba la fata locului.Treaba-i oabla,adica tăt-âi in regula,e aici a venit,timid ca-ntotdeauna ,dar a venit,tăt explodeaza de viata dupa cum urmeaza:deci-ramurile inmuguresc,florile infloresc,albinele roiesc iar bondarii?....normal ca bondaresc!

23 martie, 2009

Zarand -Debela Gora

Fiindca coform dictonului"calatorului ii sade bine cu drumul"iar mancarimea din talpi nu poate fi calmata numai aplicand in fapt teoria ,si cum cautam inca un motiv mai plauzibil pentru o iesire la munte in Zarand ,acesta a fost gasit in urmatorul:Munca in Folosul Turismului (adica revopsirea unui traseu).De aceasta treaba sa ocupat cap-coada Romica ca reprezentant al clubului Steaua Nordului Arad.Asa ca dat sfoara-n tara ,adunat trupeti cam 12 la numar,plecat sambata dimineata (in afara de subsemnatul ,Mary si Ioana, care am venit cu trenul de amiaza)si plecat in Zarand la Debela Gora.La o luna dupa tura de iarna cea de pe Valea Cladovei, cand am dat cu "tarnacopu"ca apucatii la sapat poteca in zapada de juma' de metru,acum Zaranzii ne intampina cu un frumos covor de ghiocei,primule,viorele,branduse si iarba abia incoltita , timid rasarita de sub patura de frunze uscate si o vreme senina in care adierea primaverii ne imbia simturile.Da e clar ca vine primavara,intotdeauna vine ,se lasa ea asteptata precum o vedeta ce este dar,decorul care imbraca padurea si poienile zarandene nu lasa loc de tagada ,ultimele zvacniri ale iernii sunt cele cateva petece de zapada si vantul rece ce ne biciuie arareori asa cat sa nu uitam de ea,mangaierea calda si afectuoasa a soarelui fiind mai puternice.Dupa urcusul pe scurtatura din padure, frumoasa deschidere a poienii din fata cabanei ne asteapta cu un foc deasupra caruia trona un ceaun imbietor si aburind in care bucatarul Ghita (multumim inca odata si sarumana pt. masa)invartea de zor,Romica era plecat in traseu, la munca impreuna cu Alin,ei facand o treaba de toata stima ,revopsind marcajele traseului cruce albastra(cel ce urca direct prin padure pt.cei care aleg sa nu urce la cabana pe vechiul drum).Tocana in jurul careia salivam toti e gata in momentul cand apar si baietii din traseu,asa ca dam startul la ingurgitat gustoasa mancare iar siesta ne-o facem in acorduri de chitara,responsabil de acest lucru facandu-se acelasi...Romica! ,neobosit de parca in acea zi nu facuse un traseu vre-o 6-7ore.Startul la somn il dau eu ,iar Mary de abia asteapta sa intre in sacul de dormit.Dulcele somn imi este intrerupt de ghionturile si mana lui Mary care ma strangea de nas pt. a nu mai sforai(ha ha ha!).Dimineata sar primul din sacul de dormit ,imi apuc aparatul foto si trec iute la treaba ,rasaritul soarelui de dupa dealul din zare, crea un cadru cu o compozitie foarte faina,ce nu trebuie ratata.Dupa ce -mi beau cafeaua "dimineata pe racoare ...cu fata la soare"realizez ca mancarimea din talpi nu-mi da pace ,in continuare imi creaza acea stare de duca iar pt asta propun sa purcedem la o tura .Zis si facut,Romica un cunoscator a zonei de mic copil, vine cu idea unui traseu -circuit al salashelor.La aceasta idee ne inhamam doar eu cu Mary si bineinteles Romica si prietena lui Ioana,restul trupei fiind hotarati sa coboare catre casa mai devreme.Traseul ales sa dovedit a fi o idee foarte buna,urmand punctul rosu in cea mai mare parte pana la o rascruce unde l-am abandonat pt un drum ,a carui directie in linie dreapta ducea direct in cabana, iar lungimea lui am strabatut-o in cca 4 ore.Casele si gospodariile taranesti rasfirate pe dealuri si la distante mari una de alta sunt tipice acestor zone de munte,unele locuite permanent,altele defel sau doar in anumite perioade ale anului,asezate foarte pitoresc si de un rustic atemporal ,cele mai multe nu au garduri iar daca exista e doar pt. decor, sunt unite printr-o retea de drumuri si poteci care trec chiar prin mijlocul acestor gospodarii.La unele dintre ele , am intalnit familii sot si sotie batrani,care probabil de luni bune de zile nu mai vazusera alti oameni,aratandu-se foarte incantati in simplitatea lor ,de neasteptatii musafiri, foarte dornici de vorba ne-au imbiat innauntru conducandu-ne apoi cu vorba si sfaturile lor pt. continuarea drumului nostru.Nu poti sa nu te gandesti la acest mod de viata ,care pentru un orasean poate fi o lupta dura pt. supravituire,cea mai apropiata localitate fiind la ore bune de mers ,fara apa si curent electric si toate celelalte asa zise beneficii ale nivelului de trai ridicat.Toata stima pentru acesti locuitori ai acestor zone ,ultimii supravietuitori a unor ancestrale asezaminte si moduri libere de viata si trai.Ne reintoarcem la cabana un pic sfarsiti,dar ne refacem rapid fortele cu un pranz ,coborarea o stabilim pe traseul proaspat revopsit care e mai lung decat drumul normal cu cativa kilometri,iar intrarea in halta Nadas o facem norocos,adica exact la 10 minute inainte de aparitia trenului.Si fiindca zilele sunt inca mohorate si triste iar pentru ca domnul Adriano Neri din Italia ( un mare admirator al tarisoarei noastre si in special al unor astfel de locuri aproape virgine ma sfatuia sa folosesc si muzica de-a noastra) ,cred eu ca ar merge o balada si nu una oricare ci" Balada" lui Ciprian Porumbescu .Ce sa zic ,privind imaginile( mie unul ), spre aceasta melodie mi sa indreptat inspiratia.

19 martie, 2009

Retezat -Misterioasa Padure

Un zid de negura desparte padurea misterioasa si inghetata din vremurile glaciatiei,de teritoriul alpin a maretelor creste intepenite intr-o atemporala amortire dand frau liber imaginatiei.

Adesea in tacerea deplina, impresia ca poti asculta gandurile copacilor aproape ca devine certitudine,cuvinte nedeslusite ajung la tine curgand prin ceturi din codrul adanc si tainic. In multe locuri se crede ca norii sunt aburi care fie ies din pamant,fie din ape,fie sunt aruncati din narile unui balaur obosit care ridica apa din rauri,insa cea mai raspandita e ca solomonarii sunt cei care poruncesc norilor,mergand calare pe balauri.


Miscarea norilor e explicata prin rasuflarea balaurului obosit si asa se poate sti in ce parte merg solomonarii.






P.S. Solomonarul este vrajitorul care poate controla norii si ploaia,traiesc departe de lume, pe Taramul Celalalt,dar mai coboara si prin sate pt. a cersi,desi nu au nevoie de nimic,iar unde nu sunt bine primiti abat balaurul grindinei.

16 martie, 2009

GOTHIC

Cand am plecat la drum ,recunosc ca una din temeri era sa nu raman blocat in proiect, desi realist vorbind oricum ne blocam la un moment dat,din acest motiv am sa mai plasez uneori imagini si despre altceva decat genu anuntat in titlu.Dupa cum urmeaza...Biserica Evanghelista din Arad cunoscuta ca si Biserica Rosie din cauza caramizilor rosii slefuite din care este construita.A fost terminata in 1906 iar turnul principal are o inaltime de 46m.Si fiindca vizualul merge bine impreuna cu un audi(o),cred si sper ,ca nu va fi considerata blasfemie alaturarea acestei melodii imaginilor de mai jos,iar puiutul meu proiect nu va fi terminat din fasha.Asa ca musai dati un play

REM-Losing My Religion



13 martie, 2009

CRACIUN in RETEZAT(CHRISTMAS)2008

Revin cu imagini de la craciunul 2008,de aceasta data cu un album slide.Nerabdarea care ma cuprinde uneori imi creaza senzatia ca de aceasi stare e cuprinsa mai multa lume,si ca(parerea mea) imaginile derulate automat insotite si de o melodie faina, merg bine impreuna, relaxand privitorul .

Amy Macdonald - This is the life

06 martie, 2009

Tura de iarna in Zarand(the Rand)Paulis-Cladova-Creasta Principala -Feredeu-Siria

La aproape doua saptamani de la tura comisa pe valea Cladovei,iata ca reusesc si eu sa-mi fac timp pt. a asterne cateva randuri despre aceasta isprava. Tura a fost dorita de mai mult timp iar dupa amanari consecutive datorate lipsei timpului liber si a celui prielnic,in sfarsit sambata 21 feb.hotaram pt.ziua urmatoare plecarea mult asteptata,asa ca-l instiintez pe Romica prietenul de la clubul Steaua Nordului si pe mess.hotaram logistica:traseu pe Valea Cladovei urcam in creasta principala iar mai departe hotaram la fata locului in functie de timpul pe care-l avem la dispozitie,fie coboram pe la schitul Feredeu ori continuam pe creasta pana la Cetatea Siria(varianta optimista).Asa ca duminica 22 feb. ne infiintam in gara Arad si plini de entuziasm si optimism nevoie mare suim in personalul de 7.50 cu tinta Paulis unde scoboram intr-o halta invaluita de o ceata densa care a pus stapanire pe toata valea Muresului.Dupa cativa km.parcursi pe DN7 ne inscriem pe traseul nostru(cruce galbena)apropierea de satul Cladova facandu-se intr-un ritm bunicel,cerul inseninandu-se iar ceata deasa ramanand in spatele nostru.Mai mereu cu harta la indemana,Romica care are experienta in orientarea turistica,citeste si vede cele mai mici amanunte(drumuri,poteci,stane etc)dar hotararile le luam impreuna atunci cand apar dileme de directie datorate lipsei marcajelor si a indicatoarelor,dar si a numeroaselor drumuri ce intersecteaza cu cel principal si pe care trebuie sa-l urmam noi.Asadar din satul Cladova alegem drumul din stanga iar dupa ce-l traversam ,in amonte intalnim un baraj care nu este functional.Ne bucuram in continuare de vremea superba si de drumul deszapezit care altfel ne-ar fi facut inaintarea foarte dificila daca nu chiar imposibila in a termina traseul,zapada masurand bine 50-60cm.Chiar daca nu se ridica la nivelul "farmecului vieti"(vorba d-lui Copos)a se citi Muntii Retezat ,Muntii Zarandului au si ei farmecul lor aparte ,uneori pot parea monotoni datorita faptului ca vaile si crestele seamana intre ele,nu au inaltimi ametitoare (Vf.Highis 800m)sau peisaje spectaculoase ca si a muntilor mari dar compeseaza prin padurile de fag in care-si fac aparitia sporadic palcuri de brad,iar traseele si circuitele sunt la indemana in orice perioada a anului.Valea larga de la inceput tinde treptat sa se ingusteze,ramanand doar drumul si paraul in dreapta noastra,versantii impaduriti cand cu padure tanara si deasa cand cu padure matura de fag cu frunze nepicate de culoare caramizie.Ritmul bunicel si vioi intrerupt doar de o mica pauza de alimentare ne face si mai optimisti in a termina traseul intr-un timp bun si pe ziua,dar dupa aprox.doua treimi din drum norocul ni se cam termina,drumul nostru cel de'zapezit vireaza brusc la dreapta in timp ce al nostru abia se ghiceste in zapada mare si troienita. Studiem din nou harta si constatam ca pana in creasta principala ar fi o distanta mai scurta decat calea de intoarcere iar timpul ne era suficient pt. a strabate aceasta portiune de zapada virgina asa ca nu stam mult pe ganduri si ne avantam pe directia inainte adica spre nord,nord-vest.Ei... de acum incepe distractia!zapada mare si moale ne supune la efort maxim,cine a sapat urme in zapada stie cu siguranta despre ce rezistenta fizica ai nevoie, picioare si suflu antrenate pt. asa ceva. Pe alocuri ajutati de urmele facute de animale:lup,mistret,cerb si caprioare,care coborau de pe versant la adapat in vale,continuau pe distante bune si pe drumul nostru usurandu-ne cat de cat inaintarea.Nivelul de adrenalina a crescut atunci cand la o distanta de aproape 100m in dreptul unei curbe,trei aratari mi-au taiat calea dinspre stanga pierzandu-se imediat.Cu cat inaintam spre inima muntelui cu atat se inmulteau si urmele create de animale,facandu-si adevarate poteci care urcau si coborau de pe versanti.Cu ochii in patru,ne continuam din ce in ce mai greu drumul,pana cand la o raspantie drumul continua conform hartii in dreapta,cam mult pt. acea ora,asa ca hotaram continuarea pe un valcel din stanga marcat de forestieri si care dupa harta trebuie sa ne scoata in creasta principala.O decizie buna si nu prea,...zapada grea si pomii cazuti peste poteca ne seaca resursele de energie iar dupa o perioada stabilim sa parasim aceasta varianta pt. a lua in piept versantul din dreapta noastra unde speram sa gasim marcajele adevarate.La sapat urme se baga si Mary,care chiar inainteaza bine,ocazie cu care ne mai tragem si noi sufletul si ne mai menajam fortele.Dar inaintarea greoaie si perspectiva apusului declanseaza pana la urma in ea o oarecare frustare intrebandu-ne furioasa :"baa!dar voi stiti unde mergem ,cand si unde ajungem?" Ii arat directia si sfarsitul acestei creste care se zarea printre copaci si ii promit ca in jumatate de ora iesim la liman unde gasim traseul ce coboara spre Feredeu.Acest lucru se si intampla,bucuria gasirii drumului de pe creasta principala seamana cu o salvare ,acest lucru ne reda fortele ajutati si de cativa covrigei si cate-o pogacea,asa ca-i dam bice la vale intr-o lumina tot mai slaba si a unui apus de soare splendid.La intersectia cu schitul Feredeu bem si ultima gura de ceai caldut facand calcule si tragand nadejde ca prindem ultimul tren din Siria catre Arad , cel de 19.50. Odata ajunsi la sosea ,viteza noastra creste direct proportional cu panta ce coboara spre Monumentul Turistilor si pt. ca totul sa se termine cu bine un localnic foarte binefacator ne duce cu masina pana la gara,(fara acest ajutor ,clar ca am fi pierdut trenul).In concluzie,a fost o tura de iarna faina si norocoasa, iar sfatul meu pt. cei care vor dori sa realizeze acelasi lucru este sa nu desconsidere muntele ,sa-si calculeze bine traseul si sa-si ia o marja de timp pt a preantimpina eventualele probleme legate de orientare sau pierderea traseului, marcajele fiind aproape inexistente.Date tehnice:Lungime aprox.25 km,Timp:12 ore,Dif. de nivel:380m

Pink Floyd-On The Turning Away

01 martie, 2009

Lacul Galesu

Situat pe valea cu acelasi nume,la altitudinea de 1990m,are o suprafata de 3,68 hectare si o adancime de 20,5m.Este inconjurat din stanga de Varful Mare(2463m),care-si oglindeste in el maretia,in fata meterezele Portilor Inchise iar din dreapta Varful Vaii Rele pazeste si el acest binecuvantat loc.Uimitor este ca de fiecare data cand am ajuns la acest lac,am avut parte de o vreme superba, din aceasta cauza este pe locul intai in preferintele mele si ale lui Mary care a reusit anul trecut in august sa se bronzeze aici mai ceva ca pe litoral de unde tocmai venisem.

Phoenix - Zori De Zi

Parcul National Retezat-Un Paradis Niciodata Pierdut

Cheile Țășnei